Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la adoptarea Convenției Unice privind Stupefiantele și 40 de ani de la începerea “războiului antidrog”, de către președintele american Richard Nixon. Din ce în ce mai multe rapoarte arată că sistemul internațional de control al drogurilor este în impas: măsurile represive aplicate peste tot în lume nu au avut efectul scontat. Din contră, ele au produs consecințe negative ce au agravat situația. Printre acestea se numără:
· Dezvoltarea crimei organizate și îmbogățirea infractorilor: singurii beneficiari ai prohibiției globale sunt organizațiile criminale, care acumulează profituri neimpozitate pe care le folosesc pentru a răspândi teroarea și moartea: din 2006 până în prezent, în Mexic au fost uciși în numele luptei antidrog 35 000 de oameni, față de aproape 20 000 victime în Afganistan, țară în care se duce un război împotriva terorismului; reglementarea pieței drogurilor ar reprezenta cea mai grea lovitură dată acestor structuri care actualmente au scăpat de sub control.
· Încălcarea drepturilor omului, periclitarea sănătății publice, răspândirea de infecții și distrugerea vieților celor care consumă droguri: datorită represiunii, stigmei și discriminării, consumatorii de droguri nu apelează la servicii medicale; consumul de droguri injectabile realizat în condiții improprii și cu seringi utilizate în comun este cea mai rapidă cale de transmitere HIV și a virusului hepatitei C; impuritățile și concentrațiile necunoscute de droguri pe care le consumă determină decese prin otrăvire sau supradoză.
Tratamentul HIV costă statului român 22 000 lei pe an pentru fiecare pacient.
Costul anual pentru susținerea unei persoane seropozitive (servicii medicale și sociale) se ridică la 35 000 – 36 000 lei, sume din care s-ar putea acoperi servicii anuale de prevenire HIV pentru 30 de consumatori de droguri injectabile.
În anul 2009 au fost înregistrate aproape 1 000 de urgențe medicale ca urmare a consumului de droguri. În 2010, numărul acestora s-a dublat. Tratamentul pe pacient costă între 300 – 1 000 lei.
În 2010 au fost efectuate 1 662 expertize toxicologice pentru droguri, cu un cost total minim estimat la aproape 100 000 lei.
· Promovarea stigmei și discriminării consumatorilor de droguri: persoanele care consumă droguri sunt tratate ca niște infractori periculoși, deși cea mai mare parte nu au comis niciodată un act care să-i pună în pericol pe ceilalți; menționarea unei infracțiuni legate de droguri reduce aproape la zero șansele de reintegrare socială a consumatorilor, împingându-i pe mulți dintre ei în brațele rețelelor de trafic, rezultatul fiind creșterea numărului de infractori prin însăși lupta împotriva lor; în anul 2008, în România au fost constatate 1 305 infracțiuni de posesie de droguri pentru consum propriu, reprezentând aproape 60% din totalul infracțiunilor la legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
· Producerea de dezastre ecologice și poluare: tentativele eșuate de eradicare a culturilor de coca în Columbia sau a culturilor de mac în Afganistan au dus la crize umanitare, otrăvirea solului, apelor, depozitelor de alimente din zonele-țintă. În mediile urbane colectarea seringilor folosite este deseori problematică deoarece consumatorii de droguri preferă să arunce seringile decât să le returneze deoarece, în absența unor prevederi legislative clare, riscă să fie arestați și condamnați pentru posesie de droguri pe baza urmelor de drog dintr-o seringă.
· Risipirea banului public pe implementarea unor politici nerealiste: conform estimărilor UNODC, populația consumatorilor de droguri din lume era estimată între 155-250 milioane de persoane, adică 3,5 – 5,7 % din populația globului în anul 2008. Costurile politicilor de combatere la nivel mondial sunt de ordinul sutelor de miliarde de dolari, fără a se reuși scăderea semnificativă a numărului de consumatori.
Costul estimativ pentru un consumator de droguri închis este de 27744 lei/an, bani cu care se poate acoperi tratamentul substitutiv cu metadonă pentru 3 pacienți dependenți de heroină în sistemul public, pe același interval de timp.
Solicităm Guvernului și puterii legislative să crească frecvența și amploarea consultărilor cu specialiștii din domeniu și cu reprezentanții societății civile, pentru a identifica acțiunile necesare atingerii următoarelor obiective:
Reformarea legislației prin schimbarea orientării de la incriminarea și pedepsirea consumatorilor de droguri către promovarea drepturilor omului, a sănătății publice și a dezvoltării durabile.
Reducerea încarcerării: reducerea ratei de încarcerare prin depenalizare și dezincriminare și/sau alte măsuri alternative la încarcerare ce constituie mijloace eficiente de a reduce costurile statului, a suprasolicitării sistemului de justiție și a unităților de detenție, precum și de reducere a recidivei și promovare a reintegrării sociale a infractorilor.
Politici eficiente în penitenciare: în ciuda tuturor eforturilor de reducere a ofertei de droguri, distribuția și consumul de droguri rămân probleme permanente ale sistemelor carcerale din întreaga lume. Autoritățile au nevoie de un plan clar de prevenire a infecțiilor și supradozelor, cu finanțare de la bugetul de stat, precum și de o ofertă de tratament adaptată nevoilor celor care vor să renunțe la droguri în timpul detenției. Din banii alocați pentru tratarea unui deținut seropozitiv (24156 lei) se poate acoperi tratamentul de substituție cu metadonă pentru 13 consumatori de droguri.
Prevenirea consumului de droguri: prevenirea consumului de droguri nu se poate face doar prin programe de voluntariat. Sunt necesare invenții pe termen lung, monitorizate și evaluate cât mai exact. ,
Tratamentul și reducerea riscurilor asociate consumului de droguri: dependența de droguri nu este o infracțiune, ci o boală cronică. Locul consumatorilor dependenți nu este în pușcărie, ci la serviciile medicale și sociale din comunitate.
În prezent dispunem de o multitudine de modele de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri (harm reduction) a căror eficiență în diminuarea problemelor medicale și a marginalizării sociale a fost demonstrată prin studii și evaluări riguroase.
În raportul lansat pe 2 iunie 2011, Comisia Globală privind Politicile în domeniul drogurilor constată eșecul războiului antidrog și solicită statelor membre ONU să regândească coordonatele sistemului actual: “Sunt necesare măsuri urgente: războiul împotriva drogurilor a eșuat, politicile trebuie reorientate imediat. (…) Există alte abordări a căror eficiență în diminuarea acestei probleme a fost demonstrată. Orientarea politicilor pe droguri pe o direcție corectă nu este o temă de dezbatere teoretică sau intelectuală, ci una dintre cele mai mari provocări ale vremurilor noastre.”
București, 24 iunie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu