Dependenții de heroină sunt forțați să spele pe jos prin secțiile de poliție (articol de Mihai Popescu)

Când citesc un material legat de consumatorii de heroină, mă confrunt cu două tonuri, care-mi vin probabil în minte de la faptul că mă uit la prea multe jurnale TV: unul de tânguială patetică cu un sunet de fundal de viori și unul de înfierare arogantă și suficientă. Pentru că nu-mi place niciunul dintre ele, o să încerc să prezint un pic altfel problema.

În București sunt, conform Agenției Naționale Antidrog, circa zece mii de heroinomani. Deși numărul este în scădere, mulți sunt pur și simplu consumatori vechi care trec pe etnobotanice injectabile și mai periculoase. Ca atare, numărul de oameni infectați cu HIV în urma consumului de droguri injectabile e în creștere cu 25%, asta în 2012. Teoretic, politica statului merge și la noi pe direcția normală în care consumatorilor li se dau seringi și li se oferă alternative de tratament prin metadonă. Dar practic, autoritățile din stradă care au contact cu dependenții, nu au o atitudine diferită față de acum zece ani, dovadă și tânărul care a fost omorât în bătaie într-o secție de poliție, în luna martie. Chiar și cele opt sute de mii de seringi cumpărate de ANA anul trecut s-au dovedit atât de proaste, încât mulți dintre consumatori au refuzat să le folosească. În general mentalitatea față de oamenii ăștia a rămas una rudimentară, de tipul „drogații naibii, și-au făcut-o cu mâna lor”, ceea ce e ca și cum ai spune că ăia 350 de mii de români diagnosticați cu boli de inimă, care au ajuns așa pentru că au urmat dieta tradițională de friptane cu slană și practică doar aruncatul cu privirea ca sport, n-ar merita tratament medical, că doar nu i-a îndopat nimeni forțat.

Că să aflu mai multe despre despre situație, dar şi pentru că pe 26 iunie este Ziua Mondială Antidrog, m-am dus la centrul Caracuda din Ferentari, unde cei de la organizația Carusel oferă seringi și ajutor medical și social consumatorilor, de trei ori pe săptămână. Unul dintre cele mai bune exemple de absurditate ale statului român de care am auzit acolo, este că singurul mod în care i se poate face buletin unui om al străzii, ca să-l bagi la tratamentul pe metadonă, este dacă îi dă un sectorist o amendă sau un avertisment că doarme pe spațiul public.

Citiți articolul complet pe site-ul VICE